ABOCLUZIE
abocclusion, s. f. / abocclusion. [Lat. ah = wdepdrtat de; iat. me.die.valARTERA or.clusio, -onis, de la occludere = a mctiide, fi-claudere = a incfiide} Dentitie In care dintii arcadei superioare (maxilar superior) ?i ai arcadei inferioare (mandibula) nu se afla In contact.