ACCEPTOR
accepteur, s. m. / acceptor. [Lot. accep-tor = care primefte., de la acceplare = a primi, a accepta.} Substanta care, Intr-un schimb de *radicali, primeste radicalul si se combina cu el. Compusul care cedeaza radicalul este denumit donor sau donator. Schimbul se face direct sau prin intermediul altui compus, cu rol mai Intai acceptor, apoi de donor si care se numeste transportor sau transmitator. Ex.: *hexoza In cursul reactiei de *fosforilare.