DIASTEMA
diasteme, s. m. / diastema. Gjr. diastema, -atos = interval.] 1) *Fisura congenitala. 2) Mai frecvent, spa-tiu liber anormal Intre doi dinti. Prezenta d. este normala pen-tru dantura temporara, dar nu si pentru cea permanenta. TerŽmenul este folosit In special pentru spatiul dintre cei doi incisivi centrali superiori (Indeosebi) sau inferiori. Sin. pop.: strun-gareata.