DIATEZA
diathese, s. f. / diathesis. [GfT. diathesis = afezare., situare, de. la diatithenai =• a afeza, a dispune.} Unul dintre cei mai vechi termeni medicali, prin care se desemna predispozitia organismului de a contracta, continuu sau inter-mitent, anumite boli. In medicina veche a sen/it drept concept nosologic, fiind descrise numeroase diateze, Indeosebi dupa aparentele clinice, fara o baza reala stiintifica. In ultimele de-cenii termenul este tot mai rar folosit, desemnand predispozitia unor subiecti pentru anumite boli, ca alergiile, afectiunile reu-matismale sau guta, din cauza tendintei constitutionale a unor tesuturi sau organe de a reactiona anormal la stimuli extrin-seci. Conform terminologiei engl., bolile generate astfel, desi au un caracter familial, nu sunt ereditare. Dimpotriva, In termi-nologia fr. si, In general, apartinand limbilor de origine latina, d. reprezinta exteriorizarea fenotipica a unui genotip anormal, caracterizata prin predispozitia de a contracta anumite maladii. V. si predispozitie, teren.