DICROMATISM
dichromatisme, s. m. / dichromasy. [QT. dis = de doud ori; khroma, -otos = cuioare; -ism.] Defect al vederii cromatice cauzat de absenta unuia dintre cei trei pigmenti ai celulelor cu con. Cele mai frecvente forme sunt *protanopia si deuteronopia, defecte transmise gonozomal, care afecteaza 1% dintre barbatii albi. Cea de a treia forma, "tritanopia, este foarte rara. Sin.: dicromazie. V. Si aneritropsie. DICROMATOPSIE, s. f. / dichromatopsie, s. f. / dichromatopsia. [Gr. dis = de doud ori; khroma, -otos = cu.loa.rv, apsis = vedere, aspect.} V. dicromatism. DICROMAZIE, s. f. / dichromasie, s. f. / dichromasy. [Qr. dis = de. doua. ori; khroma, -otos = cuioare..} Starea unui subject *dicromat. DICROT, adj. / dicrote, adj. / dicrotic. [Gr. dis = lie. doua. ori.; krotos = 6dtaie.] Caracteristica pulsului de a prezenta o "unda dicrota, provocata de socul Inchiderii valvulelor aortei. V. unda dicrota. DICROTISM, s. n. / dicrotisme, s. m. / dicrotism. [Gr. dis = de. doua. ori; krotos = fidtaie; -ism.} Accentuarea *undei dicrote care se observa pe *sfigmograma. D. marcat este, alaturi de *presiunea arteriala diferentiala mare, semn de *insuficienta aortica. V. si sfigmograma.