ECHINOCOCOZA
echinococcose, s. f. / echinococ-ciasis, echinococcosis. [Lot. echinus, gr. ekhinos = aridi kokkos = 60060.; -ozd.] Boala parazitara determinata de dez-voltarea in organismul uman a larvei *echinococului Taenia echinococcus, sub forma de "chist hidatic sau hidatida. Infes-tarea se produce prin ingerarea oualor (embrioforilor) raspan-diti In natura Indeosebi la caini, gazde ale formei adulte a parazitului. Gravitatea bolii depinde de fenomenele toxice ge¬nerate de localizarea chistului hidatic (eel mai frecvent in ficat si plamani). Tipuri de e.: 1) E. alveolara (e. multiloculara, hida-tidoza alveolara) determinata de dezvoltarea, Indeosebi m fica-tul omului, a larvei parazitului Echinococcus multilocularis, care, In forma adulta, se Intalneste doar la unele spedi de vulpi, de unde raritatea bolii. Dezvoltata In ficat, prin infiltrare trep-tata, larva formeaza o masa compacta, alcatuita din numeroase cavitati inegale, cu aspect alveolar, multilocular. 2) E. cerebra-la, grava, dar rara, prin dezvoltarea larvelor de Taenia echino-coccus sub forma de *chist hidatic. 3) E. hepatica, frecventa, prin dezvoltarea chistului hidatic la nivelul ficatului, care da organului un aspect tumoral. 4) E. pulmonara, relativ frecventa, prin dezvoltarea chistului hidatic la nivelul plamanilor. 5) E. secundara, complicatie grava a e., provocata de ruperea acci-dentala (spontana sau In timpul actului operator) a unui chist hidatic primitiv. Consecutiv rupturii, sunt eliberati scolecsi, care pot genera noi chisturi hidatice. Sin.: boala hidatica, hidati-doza.