ECOCARDIOGRAFIE
echocardiographie, s. f. / echo-cardiography. [Cjr. ekho = ecou, sune-t repetat; kardia = inimd; graphein = a scrie.} Explorarea cordului cu ajutorul ultrasunetelor. E. permite studiul peretilor ventriculari, septului, valvulelor, cavitatilor, dimensiunilor si miscarilor acestora, a hemo-dinamicii cardiace. Pot fi puse In evidenta malformatii, tumori, vegetatii si cheaguri intracavitare sau epansamente pericardice. Cele mai utilizate sunt e. de tip TM si e. bidimensionala (v. ecografie). In afara e. transtoracice, care este procedeui cu-rent, se disting: 1) E. transesofagiana, care permite o inves-tigare mai precisa decat e. transtoracica a partii posterioare a inimii (atrii, valvule). 2) £. de contrast utilizeaza ecourile ar-tificiale fugace provocate printr-o injectie lichidiana intravenoasa rapida (ex.: solutie izotonica de glucoza, care, In mod normal, ramane In cavitatile drepte). Este utila In cautarea unui defect septal. 3) E. Doppler rezulta din combinarea e. cu un examen Doppler. Se Inregistreaza simultan o ecocardiograma tip TM sau bidimensionala (v. ecografie) si un traseu caracteristic fluxului sanguin intracardiac, Intr-un punct reperat gratie ecocardio-gramei, de ex. la nivelul unui orificiu valvular. E. Doppler per-mite, pe langa imaginea furnizata de e., obtinerea unor date hemodinamice asupra functionarii inimii. E. bidimensionala cu-plata cu Doppler codificat in culori ofera o cartografie In culori a fluxului sanguin. 4) £. de sfres reprezinta e. cuplata cu o proba de efort sau cu administrarea de agenti farmacologid (dipiridamol, dobutamida), in scopul punerii in evidenta a unei anomalii segmentare a contractiei miocardului de origine ische-mica. V. ecografie si Doppler pulsat.