GESTALTISM
gestaltisme, s, m. / gestaltism. [Germ, Gestalt = configurable, forma, structura; -ism.] Curent In psi-hologie fondat In 1910, In Germania, ca o reactie la modelul ,,atomist" al empirismului (sustinut Indeosebi In Marea Britanie). In conceptia atomista, modelele vizuale se nasc dintr-un mozaic de senzatii care exista independent. G. a fost de la Inceput concentrat pe principii generale. Cele mai semnificative contri-butii ale sale sunt In domeniul psihologiei perceptiei. De ex., pe baza unor experimente clasice menite sa arate ca ochiul tinde, In mod natural, sa organizeze un sir de linii sau puncte In configuratii coerente, adeptii g. afirma ca vederea este un proces esentialmente fenomenologic, In masura In care este ,,vazut" ceea ce Ti apare privitorului si nu ceea ce exista In realitate. Desi Incercarile de a formula legi care sa determine felul cum vor fi perceputi stimulii sunt perimate, ramane ideea fundamentals! ca procesele cognitive de nivel mai ?nalt (aminti-rea, interpretarea) sunt responsabile de natura experientei. Se afirma primatui configuratiei, al ,,formei" fata de elementele componente. G. se aplica In cea mai plauzibila Incercare de explicare a logicii diagnosticului medical (v. diagnostic). Tot-odata, acest curent poate fi considerat precursor al abordarii sistemice ("teoria generala a sistemelor).