HEBETUDINE
hebetude, s. f. / hebetude. [Lat. hebe-tudo, -inis = amortire., pros-tie., de la hebetare = a amorti, a siiifii si hebes, -etis = siab, prost.} Stare morbida caracterizata prin suprimarea facultatilor intelectuale cu conservarea utilizarii simturilor. Reprezinta primul grad de *stupoare.