IDIOSINCRAZIE
idiosyncrasie, s. f. / idiosyncrasy. [(yr. idios = propriu; syn = impre.und; krasis = amestec, constitute a unui corp, temperament.} Termen medical vechi care, ca si *discrazie, a fost inspirat de teoria umorilor fundamen-tale pentru a desemna constitutia particulara a unui subiect. In prezent, desi este considerat desuet, termenul se mai utili-zeaza cu referire la susceptibilitatea anormala, particulara a unui subiect la anumite proteine, alimente, medicamente, sub-stante diverse care la majoritatea indivizilor nu provoaca nici o reactie nociva. I. reprezinta doar o intoleranta si nu trebuie confundata cu alergia. Prin ;. psihica se Intelege o repulsie nemotivata fata de obiecte sau persoane din mediul ambiant.