INDUCTIE
induction, s. f. / induction. [Lat. inductio, -onis == introducere., de la mducere = a duce. in, a introduce. (in = in; ducere = a duce.).] 1) Stadiu al anesteziei generale In timpul caruia Incepe adormirea: se obtine prin diverse mijioace (barbiturice, eter etc.). 2) Fenomen ontogenetic con-stand in diferentierea tisulara provocata sub influenta unei zone vecine din embrion, cu Insusiri de ,,organizator". 3) Adminis-trarea chimioterapiei de atac In cancer In scopul inducerii unei-remisiuni.s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitatie sau de inhibitie dintr-un centru nervos determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos (