INFLEXIUNE
inflexion, s. f. / inflection, inflexion. [Lat. inflexio, -onis - indom, aptecare, de [a inflectarc = a indoi inilunIni (in = in; flectere = a ttldfi).} 1) Schimbare brusca a accentului In vorbire sau a tonului vocii. 2) Indoire, curbare a unui organ. Ex.: /. osoasa, fractura incompleta, cu Indoirea osului.