INSUFICIENTA
insuffisance, s. f. / insufficiency, incompetence (exclusiv cu referire la valvule), failure (cu referire la deficienfele organice grave). [Lat. insufficientia, lit, la in = [ipsit de., suffic.iens, -ntis = de, ajuns si sufficere = a fi de, ajuns.] Stare patologica a unei structuri anatomice (organ, glanda etc.), de natura functionala sau organica, care se caracterizeaza prin imposibilitatea (partiala sau totala, acuta sau cronica) efectuarii functiilor sale fiziologice. Ex.: *i. ventriculara dreapta (IVD), *i. ventriculara stanga (IVS), *i. cardiaca, *i. hepatica, *i. respiratorie, *i. renala etc.