INSULINA
insuline, s. f. / insulin. [Lat. insula = insufa; -HIO.] Hormon polipeptidic secretat de pancreasul endo-crin (*insule Langerhans) sub forma de pre-proinsulina. I. este alcatuita din 51 de aminoacizi (AA) dispusi In doua lanturi (A, cu 21 de resturi de AA, si B, cu 30) reunite prin doua punti disulfurice. Precursorul i., pre-proinsulina, este o molecula mono-catenara cuprinzand 98 AA. Prin eliminarea *peptidului sem-nal (1b AA), precursorul se transforma In proinsulina, alcatuita la randul sau din frei parti (Incepand cu extremitatea N-termi-nala): un lant de 30 de AA denumit B, un peptid de 31 de AA denumit peptid de conexiune (sau peptid C) si un lant de 21 de AA denumit A. Prin clivaj enzimatic, peptidul C este detasat din molecula de proinsulina, iar lanturile A si B legate prin doua punti disulfurice formeaza molecula de i. De mentionat ca lantui A al i. contine o punte disulfurica proprie, ce delimiteaza 3 de AA a caror natura variaza In functie de