INTESTIN
intestin, s. m. / intestine, gut, bowel. NA: intestinum. [Lat. intestinum = intestin, de. Ca intestinus = interim:] Portiune a tubului digestiv cuprinsa mtre *pilor si *anus, alcatuita din doua mari parti: i. subtire si i. gros. /. suib-tire cuprinde *duodenul si i. subtire mezenteric, alcatuit din *jejun si lleon. Reprezinta partea cea mai lunga a tubului digestiv (7,5 m), la nivelul careia se produce *digestia alimen-telor, datorita transformarilor biochimice determinate de sub-stante elaborate de glandele anexe (ficat, pancreas) si locale. Substantele fundamentale rezultate sunt absorbite la nivelul *vilozitatilor intestinale. Peretele i. subtire este alcatuit din patru straturi succesive concentrice: un strat mucos (mucoasa) cu *valvule conivente si vilozitati intestinale, glande intestinale (Lieberkuhn), noduli limfatici si placi Peyer; un strat submu-cos; un strat muscular si un strat seros care formeaza *mezen-terul. /. pros care continua i. subtire, cuprinde *cecul cu *apendicele vermicular, *colonul, "rectui si *anusul. El repre-zinta un conduct cu o lungime de 1,5-2 m, cu diametrul mai mare decat eel al i. subtire si este lipsit de vilozitati. La nivelul i. gros se absoarbe apa, fiind concentrate astfel *materiile fecale. Suprafata sa extema este caracterizata prin succesi-unea de haustratii. Cecul (b-12 cm), portiunea initiala a i. gros, se continua cu colonul, alcatuit din patru parti: colon ascendent, transvers, descendant si sigmoid. RectuI (lung de 12-14 cm) este portiunea terminals a tubului digestiv si rezerva pentru materiile fecale, eliminate prin orificiul anal.