KINOCIL
kinocil, s. m. / kinocillium. [Gr. kinein = a mifca; [at. ciliimi = cii, guinil] Cil mobil, cu ultrastructura de-numita 9+2 (9 dublete tubulare periferice cu doi tubuli centrali) n raport cu un *corpuscul bazal. K se deosebeste de *stere-ocil, care este imobil, reprezentand o *microvilozitate lunga.