LAMININA
laminine, s. f. / laminln. [Lat. lamina = iamd.1 foaie. suborn, -ina.] Termen generic pentru un complex glicoproteic constituent al "lamei bazale, cu Mr 850 kDa, aica-tuit din trei lanturi polipeptidice denumite laminina A (400 kDa si peste 3 000 de aminoacizi), laminina B, (230 kDa) si laminina B; (200 kDa), fiecare dintre aceste doua lanturi avand circa 1 500 de aminoacizi. Cele trei lanturi formeaza un trimer In forma de cruce, la nivelul caruia fiecare lant prezinta do-menii globulare functionale. Prin domeniile functionate, I. se leaga de receptorii specifici de pe suprafata celulelor, dar si de componente ale matricei extracelulare ca *heparan sulfa-tul si *colagenul tip IV. Receptorul pentru I., cu M,. b7 kDa, apartine familiei *integrinelor. Genele codante pentru 1. se afla pe cromozomul 18 pentru lantui A, iar pentru lanturile B, si B; pe cromozomul 1. L. au ca proprietate majora legarea com-ponentelor matricei extracelulare Intre ele, dar si cu membrana celulara (Tmpreuna cu alte glicoproteine ca *fibronectina, *trombo-spondina, "tenascina etc.). De asemenea, I. ar fi implicata si In procesele de *angiogeneza, producand alinierea celulelor endoteliale in tuburi capilare, precum si In producerea "meta-stazelor.