LARINGE
larynx, s. m. / larynx. NA: larynx, pi. laryn-ges. [Gfr. larynx, -yngos = Iaringe.} Formatiune anatomica tubulara situata In regiunea cervicala, antero-median. Este interpus Intre trahee si faringe, cu care se continua. Cuprinde *corzile vocale, o musculatura proprie si un schelet alcatuit din patru perechi de cartilaje laterale si trei cartilaje mediane impare (epiglotic, tiroid si cricoid). Este organul central al fona-tiei, asigurata de corzile vocale. V. si ventricul Morgagni.s.n. - partea superioara a traheii (