LEGATURA CHIMICA
liaison chimiqiie / chemical bond. Termen pentru desemnarea globala a interactiunilor dintre atomi care conduc la formarea de agregate stabile, cu dimensiuni finite si structura definita (molecule) sau la formarea de crista-le ionice metalice. Termenul se extinde si la interactiunile dintre molecule, mai putin stabile decat cele atomice, dar sufi-ciente pentru a forma asocieri cu structura definita. Aceste in-teractiuni, care privesc In principal electronii Invelisului exterior al atomilor, produc modificari sensibile In distributia electro-nilor proprii atomilor izolati. Bazele teoriei electronice a I. c. au fost formulate initial prin modelul lui G. N. Lewis: 1. c. nu intereseaza decat electronii periferici ai atomilor, orice atom avand tendinta sa formeze In jurul lui un strat complet de etectroni, rezultat din punerea In comun a electronilor din stra-tul propriu extern cu cei din straturile exteme ale unuia sau ale mai multor atomi. Deoarece natura I. c. nu poate fi expli-cata fara sa se tina cont de mecanica cuantica, L. C. Pauling a elaborat metoda de aproximatie a legaturii de valenta, iar R. S. Millikan - metoda de aproximatie a orbitalilor molecu-lari. Prin aceasta din urma se descrie distribute electronilor moleculei aplicand tehnici elaborate pentru distribute electronilor In atomi izolati.