MACERARE
maceration, s. f. / maceration. [Lat. mac-eratio, -onis = topire, macerare, de. [a macerare = a inmuia.] 1) Pi-oces aseptic de necroza cu lichefiere a unei plagi cu pansament prea ermetic sau neschimbat la timp. 2) In ana-tomie, pastrarea unui fragment de tesut Intr-un lichid adecvat, pentru a face elementele mai disociabile. 3) In farmacie, la-sarea unui corp solid Intr-un lichid, la frig, pentru separarea elementelor solubile. 4) Descompunerea tesuturilor fetusului mort In uter. Var.: maceratie.