MAGMA
magma, s. m. / magma. [Lot., gr. magma == drojdie, reziduu sau gr. mattein = a frdmdnta.] Substanta primordiala gelatinoasa a mezodermului extraembrionar. MAGNETISM, s. n. / magnetisme, s. m. / magnetism. [Lat; gr. magnes = piatra magnetica, -ism.} 1) In fizica, proprietate a corpurilor de a interactiona la scara macroscopica prin inter-mediul campului magnetic creat de un magnet sau de curenti electrid. Purtatorii elementari ai magnetismului sunt o serie de "particule elementare. MUSCHI macroscopic se prezinta sub mai multe forme, paramagnetismul (paramagnetic) prezentand un interes particular pentru aplicatiile In biomedicina. V. si para-magnetism, rezonanta paramagnetica electronica, rezonanta magnetica nucleara. 2) In secolul al XVIII-lea, termenul a fost utilizat pentru starile de sugestie, autosugestie, somnambulism, hipnoza. V. si mesmerism.