MASTOIDA
mastoide, s. f. / mastoid. NA: processus mastoideus. [Qr. mastos = sdn, mamda; eidos = forma.] Partea postero-inferioara a osului temporal, situata posterior conductului auditiv extern. Are forma de piramida, cu baza si-tuata cranial si varful caudal. Partea sa inferioara se pre-lungeste cu apofiza mastoida, la nivelul careia se afla celulele mastoidiene umplute cu aer. Un conduct osos, aditus ad antrum, face sa comunice Intre ele celulele mastoidiene cu casa timpanului, favorizand patrunderea In mastoida a unei infectii otice. V. si mastoidita. V. si tab. anat. - oase.s.f. - proeminenta a osului temporal, dupa ureche (