MERCUROCROM
mercurochrome, s. m. / mercuro-chrome. [Lat. Mercurius = numete mesageru[ui (ui Jupiter, in Ot-dafi timp zeuf comerfuiui (aCuzie [a modiCitatea metalului); gr. khroma, -atos = cutoare.} C^oHgBr^HgNa^Og, sare disodica a dibromo-2,7-hidroximercuri-9-fluoresceinei, M, de 750,b7. De culoare verde Inchis, solubil m apa (culoare rosie) si in alcool. Antiseptic local netoxic, neiritant; utiiizat pentru dezinfectia pielii (solutie), uretrei si vezicii urinare (instilatii).