OBNUBILARE
obnubilation, s. f. / obnubilation. [Lot. obnubilatio, -onis = innowwe., de. [a ohnubilare = a acoperi cu un nor (ob = in fata; nubila, -orum = nori).} Stare de apatie, de torpoare, cu tulburarea starii de constienta, Tn care functiile psihice sunt Tncetinite, iar pragul perceptiei este cres-cut. Ca urmare, contactui si orientarea Tn mediul ambiant sunt diminuate. Se observa indeosebi Tn epilepsie si in sindroamele postcomotjonale.