OBTURATIE
obturation, s. f. / obturation. [Lat. ohtu-ratio, -onis = astupare, de. (a obturare = a astupa,] 1) Inchiderea cu ajutorul unui aparat sau dispozitiv (obturator) a unei deschideri congenitale sau accidentale, indeosebi la nivelul "boltii palatine. 2) Ocluzia intestinului printr-un corp strain inghitit sau introdus prin rect.