OLFACTIE
olfaction, s. f. / olfaction. [Lot. olfactus = miros.} 1) Functionarea aparatului olfactiv. V. odorat. 2) Denumire generica pentru procesele neurochimice care stau la baza simtului mirosului. 3) 0. hematogena, perceperea mi-rosurilor unor substante introduse Tn circulatia sanguina. 4) 0. retrograda, perceperea mirosurilor de origine endogena.