OPACIFIERE
opacification, s. f. / opacification. [Lot. opacus = wnfmti mtumMS; facere = a face.] 1) Actiunea de introducere a unei substante de contrast, opaca la raze X, Tntr-un organ cavitar sau Tntr-un conduct, cu scopul de a Ie face vizibile in cursul examenului radiologic. 2) Procesul de modificare a transparentei normale a *corneei sau a *crista-linului, ca urmare a unei leziuni cicatriceale. In cazul corneei, m functie de extensia si grosimea o. se disting mai multe tipuri de leziuni: *albugo, *leucom, *nefelion.