OPOTERAPIE
opotherapie, s. f. / opotherapy. [Qr. opos = sue; therapeia =- tratament, de. (a therapeiiein = a wgriji.} Modalitate terapeutica care consta Tn utilizarea unor tesuturi, organe sau structuri glandulare Tn stare naturala sau sub forma de extracte. Termenul este utilizat Tndeosebi cu referire la hormonoterapia constitutiva m cazul insuficientei tiroidiene.s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie (