ORBITA
orbite, s. f. / orbit. NA: orbita, pi. orbitae. [Lat. orbita = orbita, sit [a orbis = cere.] Cavitate osoasa profunda, pereche, situata de o parte si de alta a foselor nazale, intre etajul anterior al *craniului si masivul osos facial. 0. contine *globul ocular, anexele acestuia (muschi, nervi, vase, aparat lacrimal) si grasimea orbitala. Sin.: cavitate orbitara.