OTOLITI
otolithes, s. m. pi. / otoliths. NA: sta-toconium, pi. statoconia. [Cfr. ous, otos = urecfie.; lithos = piatra.] Granule mid de carbonat de calciu, situate impreuna cu cilii in membrana gelatinoasa de la nivelul organului otolitic. Organul otolitic sau macula se afla pe planseui *utriculei si al *saculei din urechea interna. Sin.: statoconia.