OTOSCOP
otoscope, s. m. / otoscope, [^r. ous, otos = urecfie; skopos = obse-rvator, de [a. skopcin = a vedea, a e?(ainina, Instrument care permite inspectia conductului auditiv extern si a timpanului. Este alcatuit dintr-un *specul si o sursa luminoasa, a carei lumina este preluata de o oglinda purtata pe frunte de medic. 0. lui Toynbee este destinat *aus-cultatiei la nivelul urechii, fiind alcatuit dintr-un tub de caud-uc adaptat la capete pentru a face legatura dintre urechea pacientului si cea a medicului.s.n. - instrument pentru examinarea canalului auditiv si a timpanului (