PALEOCORTEX
paleocortex, s. m. / paleocortex. NA: paleopallium. [Qr. palaios = vecfii, fiatran; (at. cortex, -icis = scoarta.] Partea scoartei cerebrale cea mai veche filogenetic, corespunzand zonelor olfactive (*rinencefal). P. prezinta o structure particulara, caracterizata prin fuziunea straturilor gra-nulare ?i piramidale. Sin.: paleopallium.