PALPARE
palpation, s. f. / palpation. [Lat. palpatio, -onis = mangaiere, de. la palpare = a mdngdia.] Unul din cei patru timpi traditionali ai examenului clinic obiectiv. Se efec-tueaza cu pulpa degetelor sau cu fata palmara a mainii si per-mite obtinerea de informatii asupra volumului, suprafetei, sen-sibilitatii, consistentei si mobilitatii organelor. Se disting doua metode de p.: 1) P. superficiala, cu pulpa degetelor sau cu fata palmara a mainii, usor, fara apasare. 2) P. profunda, prin apasare, cu mai multe variante: monomanuala, bimanuala, prin balotare (lovire). V. si auscultatie, inspectie, percutie.