PANACEU
panacee, s. f. / panacea. [Lat. panacea, gr. panakeia = re.me.liw. contra, tuturor boluor, lit la. gr. pan = tot, akos = remediu.} Nume dat altadata unor remedii care treceau ca eficiente In orice boala. P. universal: remediu uni-versal, calitate atribuita si In prezent unor plante. V. de ex. ginseng.s.n. - medicament considerat remediu universal (