PANCREATITA
pancreatite, s. f. / pancreatitis. [Qr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = came; -ita.] Termen generic pentru inflamatiile acute sau cronice ale *pan-creasului, care pot fi asimptomatice sau simptomatice si care sunt determinate de autodigestia tesutului pancreatic prin en-zimele proprii. P. este determinata frecvent de alcoolism sau de afectiunile cailor biliare si poate aparea asodata cu *hiper-lipemia, "hiperparatiroidismul, traumatismele abdominale (acd-dentale sau chirurgicale), *vasculitele sau *uremia. 1) P. acuta; manifestata prin durere abdominala intensa (In bara), greata, varsaturi. Se caracterizeaza prin edem, necroza grasoasa pancreatica si Indeosebi peripancreatica, necroza hemoragica cu evolutie catre vindecare daca este Inlaturata cauza (ex.: litiaza biliara). In cazul persistentei cauzei (Indeosebi litiaza coledo-ciana) p. a. poate recidiva. 2) P. cronica: se caracterizeaza prin persistenta si evolutia progresiva a leziunilor pancreatice, chiar In cazul eliminarii cauzei. Forma individualizata dar este p. calcifianta (calcaroasa) care conduce la litiaza pancreatica. 3) P. hemoragica, forma grava a p. acute cu autodigestia peretilor vasculari. 4) P. purulenta, inflamatie flegmonoasa de origine eterogena. 5) P. sifilitica, infiltratie interstitiala specifica. b) P. subacuta, care poate debuta dramatic, dar prezinta remi-siuni cu resute.s.f. - inflamatie a pancreasului (