PARAMAGNETISM
paramagnbtisme, s. m. / para-magnetism. {Cjr. para = dincoio de, langa, magnes = piatrd miigne.tica.i din regiunea Magnesia a ^Isiei iWicf; -ism.] Proprietate caracteristica substantelor ale caror atomi sau molecule poseda un moment magnetic permanent. Substantele p. sunt atrase usor de magneti datorita interactiunii dintre momentele magnetice ale substantei si campul magnetic al magnetului. Ex. de substante cu aceasta proprietate: aluminiu, platina, mangan, crom, paladiu si anumite gaze (oxigen, aer etc.).