PAROTIDITA
parotidite, s. f. / parotiditis. [QT. para = [dngcl; ous, otos = ureclie; •ita.] Inflamatie a glandei parotide care Insoteste cateodata unele boli infectioase. Ex.: p. este ; manifestarea caracteristica a *oreionului. Forme: 1) Proba cronies ) recidivanta se repeta periodic, uneori se mentine o tumefactie | de fond. 2) Proba epidemica: sin.: oreion (v.). 3) Proba septica, de etiologie bacteriana, apare adesea In cadrul unor boli sep-ticemice. 4) Proba supurata, prin patrunderea microbilor In canalul ; glandei sau pe cale hematogena. 5) Proba toxica, prin actiunea directa a unor substante toxice (plumb, iod, mercur, tiouracetil).s.f. - inflamatie a parotidelor; oreion (