PATOCLIZA
pathoclise, s. f. / pathoclisis. [Cjr. pathos = fioata; ktisis = mdmare., apCecare..] 1) Capacitate a unei portiuni din sistemul nervos central de a ramane neafectata In mijiocul unei zone Inconjuratoare patologice. 2) Sensibilitate specifica pentru anumite toxine, sau afinitate specifica a unor toxine pentru anumite sisteme sau organe.