PATOLOGIE
pathologie, s. f. / pathology. [Gr. pathos = boaia, su/erinta; logos = ftlinf.a.} 1) Stiinia despre procese-le morbide, care utilizeaza mijioacele clinice, fiziopatologice si morfopatologice. Proba genera/a are ca obiective stabilirea de legi, reguli, fiind mai aproape de metodologia fiziologiei. 2) Totalita-tea bolilor. V. nosologie. Obs.: In engl. termenul desemneaza Indeosebi anatomia patologica (v. anatomie, 5).s.f. - studiu al simptomelor bolilor (