RADIOFARMACEUT1C
radiopharmaceutique, adj., s. f. / radiopharmaceutical. [Lat. radius = razd; gr. phar-makeutikos, de ia pharmakon = remediu.} Substanta chimica, molecula proteica, acid gras sau aminat, microsfere proteice, anticorpi sau celule care, Tntr-o prima etapa, sunt puse Tn contact cu un *izotop radioactiv, pe care Tl fixeaza. Apoi, dupa injectarea intravenoasa (eel mai frecvent) a substantelor *radio-marcate, acestea se vor fixa, Tn functie de proprietatile fizico-chimice, pe anumite structuri-tinta (organe, tesuturi sau teritorii vasculare), care vor constitui obiectui explorarii prin *scintigrafie. Ex.: moleculele de difosfonat fixeaza radioizotopul •""Tc si, dupa injectare, se vor fixa la nivelul oaselor. Tn continuare, de la acest nivel vor emite radiatii gama, care, detectate cu aju-torul unui detector (v. gama-camera), vor permite obtinerea unei scintigrame. Rezulta ca, Tn principiu, r. sunt transportori sau vectori ai radioizotopilor spre regiunile din organism care reprezinta tinta obtinerii unor imagini. Denumirea de r. atestS faptui ca aceste substante sunt testate si produse urmand ace-leasi rigori ca si Tn cazul medicamentelor.