REACTIVARE
reactivation, s. f. / reactivation. [Tr. reactivation, din lat. re = iarafi, activus = activ, de [a agere = a actiona] Restaurarea unei activitati care anterior devenise latenta sau absenta. 1) Reaparitia simptomelor unei boli care parea stinsa (ex.: r. unui focar tuberculos). 2) Reaparitia acti-vitatii patogene a unui virus, ramas Tn stare latenta Tn organism, sub influenta unui eveniment inductor (ex.: agresiune, hipertermie, expunere la ultraviolete). Unui dintre cazurile cele mai evidente de r. consta Tn persistenta virusului varicelo-zos-terian dupa o *varicela. Virusul persists Tn stare latenta Tn nu-cleele neuronilor senzitivi (din ganglionii rahidieni sau Gasser). El se poate reactiva, iar r. se traduce prin aparitia *zonei Tn teritoriile nervoase corespondente. 3) Reaparitia capacitatii functionale a unui organ (ex.: r. unei glande endocrine, tem-porar privata de functiile sale) sau a activitatii unei substante. 4) Virajul unei reactii serologice care redevine pozitiva dupa ce a fost, o perioada de timp, negativa (ex.: r. unei reactii Bordet-Wassermann).