RECEPTORI NUCLEARI
recepteurs nucleates / nuclear receptors. Proteine receptoare localizate la nivelul nucleului celular, la care se leaga specific urmatoarele tipuri de liganzi: hormonii steroizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi, androgeni, progestageni si estrogeni), vitaminele A (retinoide) si D, hormonii tiroidieni, dioxina si clofibratui (utilizat ca hipolipemiant). R. n., Tn numar de peste 20 la mamifere, constituie o *super-familie cu o origine genetica comuna. Un r. n. este alcatuit din 400-800 reziduuri de aminoacizi asociate cu doi atomi de zinc si prezinta trei domenii functionale: 1) Domeniul COOH-termi-nal, care contine situsul de legare specifics a liganzilor hor-monali sau exogeni; in stare inactiva, r. diversilor steroizi si ai dioxinei sunt asociati cu o *proteina de soc termic. 2) Domeniul de legare a r. la ADN, bogat Tn reziduuri de cisteina care permit, prin legaturile coordinative cu cei doi atomi de zinc, mentinerea unei conformatii specifice necesare legarii r. pe ADN. Aceasta conformatie, alcatuita din patru reziduuri de cisteina si un atom de zinc, se numeste ,,deget de zinc". Fiecare r. contine doua degete de zinc: primul, situat Tn zona N-ter-minala a proteinei receptoare, este Tn contact cu bazele partii promotoare a ADN, iar al doilea ar stabiliza legatura dublei elice a ADN, prin interactia reziduurilor oze-fosfati. 3) Al treilea domeniu, NHy-terminal, nu are o functie bine definita. Liganzii specifici r. n., fiind lipofili, traverseaza liber membrana plas-matica, iar dupa legarea la r. se declanseaza, eel mai frecvent, sinteza diverselor proteine. Se presupune ca un r. poate acti-va mai multe gene, dar reglarea efectiva a sintezei proteinelor, in ansamblul sau, depinde si de aiti factori de transcriptie care, deocamdata, sunt cunoscuti doar fragmentar.