RECOMBINARE GENETICA
recombinaison genetique / genetic recombination. [Lat. re = wdsi; combinare = a uni doua [ucmri; gr. genetikos = propriu unei generatii, de ia geaos = neam, urmas, generatie.] Modificare a distributiei genelor, care conduce la formarea de genotipuri noi, ca ur-mare a schimbului de gene intre cromozomii omologi cu loci heterozigoti Tn procesul reproducerii sexuate. R. survine Tn general Tn cursul "meiozei si exclusiv Tn prezenta unor omologii importante, adica a unor secvente de baze similare pe filamen-tele de ADN. Exista un tip secundar de r. g., denumita situs-specifica, Tn care omologia este mult mai putin importanta si care poate antrena defecte ale ADN. R. g., alaturi de *mutatie, joaca un rol important Tn producerea variatiei genetice, con- tribuind astfel la procesul de evolutie. La om, cand exista o *remaniere echilibrata Tn timpul meiozei, se pot produce gameti *aneuzomici. V. aneuzomie.