RECTITA
rectite, s. f. / rectitis, proctitis. [Lot. medi-caia rectum, de. la rectus = rectitiniu, drift; -ita.] Inflamatie a rectului, de regula de natura infectioasa, cu exceptia r. fac-tice, ce apare dupa *radioterapia locala (Tndeosebi Tn cancerul de col uterin). Se manifests prin tenesme, *rectoragie, telan-giectazii si uneori tendinta la ulcerare. Sin.: proctita.