SUNT
shunt, s. m. / shunt. [Enf}[. shunt = cferivapie, scurtcirc.uit.} 1) Derivare a circulatiei sanguine pe alte cai decat cele normale. S. consta dintr-o comunicare anormala intre doua parti ale aparatului cardiovascular cu presiuni diferite si intre care sangele circula in mod normal numai dupa ce a parcurs o retea vasculara mai mult sau mai putin intinsa. Datorita s. se ocoleste o retea vasculara, prin scurtcircuitarea acesteia. S. poate fi natural si chirurgical. 1) S. naturale: s. portocav, comu-nicarea intre cavitatile drepte si stangi ale inimii, intre aorta $i artera pulmonara, anevrismul arteriovenos. 2) S. chirurgicale sunt create pentru evitarea, inconjurul unui obstacol (ex. s. por-tocav pentru suprimarea hipertensiunii portale din scleroza hepatica) sau pentru ameliorarea *hematozei (operatia Blalock-Taussig in tetralogia Fallot sau auriculotomia transseptala a lui Rashkind in transpozitia completa a manlor vase). Uneori ter-menul s. este utilizat pentru a desemna trecerea sangelui prin comunicarea anormala si pentru indicarea directiei. Ex.: s. dreapta-stanga sau veno-arterial. 2) S. hexozomonofosforic, cale metabolica de transformare a hexozelor in pentoze.