TABES
tabes, s. m. / tabes. [Lot. tabes = descompu-mrv, putrez.ire.} Stare patologica care este rezultatui unor le-ziuni nervoase degenerative de origine sifilitica, cu afectarea ra-dadnilor posterioare si cordoanelor posterioare ale maduvei spi-narii, manifestata prin: tulburari ale sensibilitatii profunde cu are-flexie, hipotonie, incoordonare (ataxie, prezenta *semnului Rom-berg), crize dureroase paroxistice cu localizari diverse, atingere a nervilor cranieni si tulburari trofice si viscerale (Tndeosebi gas-trice). *Reactia Bordet-Wassermann este pozitiva in LCR. V. si disociatie tabetica