TAMPON
tampon, s. m. / buffer (1, 2), plug, swab (3). [fr. tampon, din fr. vec-he. tapon = dop.} 1) Tn general, sistem chimic care previne modificarea concentratiei altor sub-stante chirnice. Ex.: sistemele donoare si acceptoare de pro-toni servesc ca t., prevenind modificari notabile ale concentratiei ionilor de hidrogen, adica ale pH-ului. 2) 0 alta definitie: sistem format dintr-o solutie (sarea unui acid puternic cu o baza slaba sau sarea unui acid slab cu o baza puternica) a carui pH variaza putin cand se adauga un acid sau o baza. De ex., sistemele t. plasmatice sunt: acid carbonic - carbonati si bicarbonati, proteine - proteinate, fosfati monobazici - fosfati dibazici si sistemele t. hemoglobina. 3) Bucata de vata sau tifon destinata unui *tamponament.