TARTRU
tartre, s. m. / tartar. [Cjr. tartaron = depo-zit neffm Casat de vin m vase.} 1) Concretiune calcara care formeaza placa dentara, de coloratie verde sau bruna, cu localizare sub- sau supragingivala, compus din substante organice si din saruri calcare, aderand la smaltui si cementui dentar, indeosebi in regiunea coletului.