TENSIUNE
tension, s. f. / tension. [Lot. tensio, -onis = incordare, de [a tendere = a intinde, a nusrda.} 1) Sinonim inadecvat, dar uzual folosit pentru presiune, pentru a desem-na rezistenta opusa de peretii cavitatilor organice (abdomen, stomac, vezica etc.) sau de vase (artere, vene) la presiunea creata de lichidele sau gazele pe care Ie contin. V. si t. arte-riala. 2) T. electrica: diferenta de potential electric intre doua puncte. Se masoara Tn volti. 3) T. intraoculara, v. presiune intraoculara. 4) T. superficiala (v.). V. si surfactant. 5) T. vapo-rilor de apa, t. partiala a vaporilor de apa din aer. Reprezinta modul de exprimare a umiditatii aerului.