VAGINITA
vaginite, s. f. / vaginitis. [Lat. vagina = teaca; -»(o.] Inflamatie a mucoasei vaginale. Foarte frecvente, v. se manifesta prin hipersecretie vaginala (leucoree) si durere la trecerea urinii. Se asociaza adesea cu inflamatii ale vulvei (vulvovaginita), glandelor Bartholin si colului uterin. Sin.: col-pita. Se disting: 1) V. prin corpi straini, dupa irigatii locale cu solutii iritante sau In scop contraceptiv, la femeile purtatoare de pesare etc. 2) V. distrofica, consednta a deficientei meca-nismelor locale de aparare. 3) V. microbiene: a) eel mai frecvent, prin infectie cu Trichomonas vaginalis; b) v. clami-diana, determinata de Chlamidia trachomatis; c) v. cu micoplasme, generate de *micoplasmele genitale care, Tn mod normal saprofite, devin patogene Tn anumite conditii (badijonari locale cu substante iritante, tratamente cu corticoizi sau antibi-otice). 4) V. senila, v. distrofica, apare dupa menopauza.